La data de 1 septembrie 2022, Agenția de presă Infotag a publicat un articol semnat al E.S. Yan Wenbin, ambasadorul Republicii Populare Chineze în Republica Moldova, cu titlul „Soluții pentru a depăși criza alimentară globală ”. Textul complet se găsește mai jos:
Hrana este prima necesitate a oamenilor.
În luna mai a acestui an, în cadrul vizitei la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, discutând cu un profesor de agronomie despre securitatea alimentară, acesta spunea că: „Foamea îi face pe oameni răi”, exprimând cum nu se poate mai bine consecințele crizei alimentare.
În prezent, criza alimentară globală face ravagii. Programul Alimentar Mondial al Organizației Națiunilor Unite a avertizat în luna mai că se apropie cea mai mare criză alimentară de la al Doilea Război Mondial încoace și că peste 1.7 miliarde de oameni se vor confrunta cu foametea, ceea ce va constitui, în mod evident, o amenințare la adresa stabilității și securității mondiale.
Nu putem nega faptul că un factor care contribuie la această criză alimentară globală este criza din Ucraina. Atât Rusia, cât și Ucraina sunt printre principalii producători și exportatori de cereale din lume. Exporturile de grâu ale celor două țări la un loc reprezintă aproape 30% din piața globală. În peste 50 de țări, importurile de grâu din Rusia și Ucraina reprezintă mai mult de o treime din cererea internă. Operațiunile militare și sancțiunile economice și financiare tot mai mari împotriva Rusiei au împiedicat producția și exportul de cereale din Ucraina și din Rusia.
Însă criza din Ucraina nu este principala cauză a actualei crize alimentare globale, și cu atât mai puțin nu stă la baza ei. În realitate, criza alimentară a început să se manifeste treptat, înainte de criza din Ucraina. Încă din iulie 2021, în „Raportul privind starea securității alimentare și a nutriției în lume”, publicat de Organizația Națiunilor Unite, se menționa faptul că în 2020, numărul persoanelor care se confruntă cu foamea a ajuns la 811 milioane, iar lumea se află în pragul celei mai grave crize alimentare din ultimii 50 de ani.
Principala țară deținătoare de monedă de rezervă din lume își folosește hegemonia valutară pentru a implementa politici de relaxare cantitativă nelimitate, ceea ce reprezintă primul catalizator direct al crizei alimentare. Fără a ține seama de ordinea financiară internațională, această țară și-a pornit mașinile de tipărit bani pentru a produce frenetic bancnote și „a arunca bani din elicopter”. În ultimii doi ani, masa monetară în dolari a ajuns la 5.9 trilioane, ceea ce aproape echivalează cu totalul ultimilor 40 de ani. Marea cantitate de dolari a dus direct la inflația prețurilor mărfurilor, inclusiv a alimentelor. Potrivit Programului Alimentar Mondial, în 2021, prețurile la alimente au crescut cu 28%, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. În „Raportul global privind crizele alimentare” se arată că în 2021 aproximativ 193 de milioane de oameni din 53 de țări și regiuni au suferit de insecuritate alimentară acută la nivel de criză sau mult mai grav, cu 40 de milioane mai mult decât în 2020.
În același timp, monopolul comerțului cu cereale și transformarea cerealelor în combustibili sunt, de asemenea, cauze ale crizei alimentare care nu pot fi ignorate. În prezent, peste 80% din comerțul global cu cereale este monopolizat de așa-numitul „ABCD”, acronimul celor mai mari patru companii din sectorul alimentar de pe mapamond, și anume Archer Daniels Midland (ADM), Bunge, Cargill și Louis Dreyfus, cu excepția ultimei, toate fiind din Statele Unite. Acestea controlează între 75% și 90% din tranzacțiile globale de alimente, câștigând sume impresionante de bani din fluctuația prețurilor la alimente la nivel mondial. Potrivit statisticilor, din 2021 venitul net al celor patru mari comercianți de alimente a crescut cu 53%, 80%, 64%, respectiv 47.1%. Pe lângă acest fapt, în condițiile creșterii prețurilor globale la alimente, unele țări folosesc încă o mare cantitate de cereale pentru a produce biocombustibili, ceea ce afectează și mai mult aprovizionarea globală cu cereale, îndeosebi cu cele de uz alimentar.
Criza alimentară este un fapt. Sunt vieți umane la mijloc. Vorbim de securitatea alimentară, o problemă de maximă urgență la rezolvarea căreia toată lumea trebuie să pună umărul. Partea chineză a crezut întotdeauna cu fermitate că cea mai puternică forță o constituie munca în echipă, iar cel mai eficient mod îl constituie efortul concertat și cooperarea.
Cu o populație de 1.4 miliarde de locuitori, China își rezolvă singură problema hranei. Până în 2021, producția anuală de cereale a Chinei s-a stabilizat la peste 650 de milioane de tone timp de șapte ani consecutiv, iar rata totală de autosuficiență a cerealelor a depășit 100%, China devenind cel mai mare producător de cereale din lume și al treilea mare exportator. China hrănește aproape 20% din populația lumii, în condițiile în care deține mai puțin de 9% din terenurile arabile ale lumii, contribuind semnificativ la securitatea alimentară globală.
China empatizează cu țările în curs de dezvoltare care se confruntă cu problema penuriei de alimente și își asumă în mod activ responsabilități internaționale, oferind ajutoare externe. În ultimii ani, China a donat 130 de milioane de dolari către Fondul FAO de Cooperare Sud-Sud, fiind cel mai mare sprijin financiar oferit de o țară în curs de dezvoltare. De curând, China a oferit ajutoare alimentare de urgență țărilor care au cea mai mare nevoie, precum Sri Lanka. China continuă să învețe oamenii „să pescuiască”, să dea acces la tehnologie și să formeze zeci de mii de specialiști în orez hibrid din peste 80 de țări în curs de dezvoltare. În prezent, orezul hibrid a ajuns în peste 60 de țări din întreaga lume și este cultivat în afara Chinei pe o suprafață de peste 700 de milioane de hectare, randamentul la hectar crescând cu 20%, ceea ce ajută din ce în ce mai mulți oameni să scape de foamete.
Inițiativa de dezvoltare globală propusă de China a primit răspunsuri pozitive din partea a peste 100 de țări și organizații internaționale, printre care și Națiunile Unite, unul dintre domeniile cheie de cooperare fiind securitatea alimentară. Nu cu mult timp în urmă, China a înaintat o inițiativă internațională de securitate alimentară în cadrul Reuniunii miniștrilor de externe G20, care include următoarele aspecte principale: sprijinirea rolului central de coordonare al Națiunilor Unite; neimpunerea de restricții la exportul achizițiilor umanitare de alimente efectuate de Programul Alimentar Mondial; facilitarea accesului pe piața internațională al produselor agricole și al factorilor de producție din Rusia, Ucraina și Belarus; eliberarea potențialului de export al principalelor țări producătoare de cereale și exportatoare nete, reducerea barierelor comerciale și tehnice, controlul asupra utilizării cerealelor la producerea de combustibili și atenuarea tensiunilor legate de aprovizionarea pieței; sprijinirea cooperării între țări în domeniul științei și inovației tehnologice în domeniul agricol și reducerea restricțiilor privind schimburile de tehnologie înaltă; reducerea pierderilor de alimente; sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru a-și optimiza producția, depozitarea și capacitățile de reducere a pierderilor în termeni de capital, tehnologie și piață.
Este îmbucurător faptul că, de curând, Rusia și Ucraina au ajuns la un acord cu Națiunile Unite și Turcia privind transportul de produse agricole din porturile Mării Negre. Acest culoar de cereale a fost reluat, așteptându-se ca Ucraina să exporte 4 milioane de tone de cereale în luna august. Acest fapt arată eforturile depuse de comunitatea internațională pentru atenuarea crizei alimentare.
Moldova este o țară agricolă prin tradiție. Producția de cereale este mai mult decât autosuficientă și, în ciuda restricțiilor actuale privind exporturile de cereale pe care le aplică multe state, Moldova continuă să exporte. Din ianuarie până în iunie 2022, exporturile Moldovei de cereale și produse cerealiere au reprezentat 14.6% din totalul exporturilor, cu o creștere de 5.7 ori față de aceeași perioadă a anului trecut. Acest simț al responsabilității internaționale este de neprețuit. Dacă din ce în ce mai multe țări ar fi responsabile și și-ar uni eforturile precum China și Moldova, am încredere că problema alimentară globală ar fi depășită cât mai curând posibil.